Poison

Intalnirea dureaza mai mult decat mi-am planuit. Zambesc frumos si afirmativ sa para ca ascult ce mi se spune, dar nu-mi mut privirea de la ceas. I-am promis ca voi fi acolo si numai gandul la el ma face sa inchei intalnirea si sa plec fara sa-mi pese de urmari. Cand i-am auzit ca imi ureaza o colaborare placuta ma trezesc ca deja eram in picioare. Ma intorc, imi iau sacoul si plec. Mai privesc inca o data ceasul si prin minte imi trece gandul ca situatia asta imi poate dauna relatiilor mele profesionale. Destul de tarziu, a venit taxiul si deja ma urc in el.

Gandul meu este unul: e ca o otrava pentru mine, dar de care nu ma pot lipsi. Scot telefonul, ii scriu mesajul deja planuit, scurt si la obiect: "Sunt pe drum" si zambesc caci realizez ca niciodata cu el nu a fost nevoie de multe cuvinte, explicatii sau povesti. Urc scarile si deja imi bate inima foarte tare, imi aude tocurile pe scari si iese, din zambetul lui ironic inteleg ca am intarziat destul de mult, plec privirea caci astfel stie ca regret. Gura lui, buzele atat de fierbinti ma prind incat nu mai apuc sa imi pun sacoul in cuier, il las pe jos si ii raspund. Sangele imi fierbe in vene si drumul spre dormitor mi se pare inutil. Intelege ca prefer sa simt peretele rece in spate numai sa fie in mine acolo, atunci. Ii cuprind soldurile cu picioarele mele si realizez ca este daruit total. O privire, un sarut care ma imbata de placere si deja simt ca nu el este incatusat de picioarele mele, ci eu sunt practic toata in bratele lui. Ma las purtata de miscarile lui si eu ii raspund doar din mijloc. Finalul?

Finalul il stim cu totii: ma trezesc!

Bucuresti - din nou

Prima zi de primavara ma surprinde intr-o sambata in care am programata o intalnire cu vara-mea. Cald, tot orasul se scalda intr-o armonie cum nu am mai vazut de cand am venit aici. Toata lumea parca e vesela, a iesit soarele in sufletele acre ale bucurestenilor. Toti iti zambesc si te privesc cu tandrete, acum ei se bucura de putinul timp liber iesind la plimbare prin parcuri sau pe strazi. Astazi mi-e dat sa vad altfel Bucurestiul. Parca si eu sunt mai receptiva, ma uit in jurul meu si observ ca nu totul e gri aici. Parcul pe care il traversez zilnic, astazi arata altfel. E plin de copii si caini care se joaca impreuna. E plini de batrani care stau si povestesc la soare pe o banca. E plin de tineri care isi exprima dragostea cu imbratisari tandre si priviri patimase. Vad altfel Bucurestiul!
Poate nu e din cauza  vremii, poate e asa pentru ca mai am putin si plec. Gandul acesta ma urmareste toata ziua.
Plimbare pe Lipscani...sentimentul care nu-mi da pace este libertatea. Cladirile care inconjoara aceasta strada dau impresia unei prinsori din care nu iti doresti sa scapi. Culmea, toata lumea de aici se simte libera. Suntem niste prizonieri ai muncii depuse in timpul saptamanii, dar care au permis de iesire la plimbare in weekend. Principalele activitati depuse astazi trebuie sa aiba legatura cu nevoia de libertate. Caldura care ne-a cuprins sufletele e receptata ca o cheie care deschide un lacat ruginit, prins de cand a venit toamna.
Acum suntem liberi, acum putem sa ne bucuram de oras!

Bucuresti

- Sunteti dispusa sa locuiti o luna la Bucuresti pentru a face un training?
Nu am stat pe ganduri. Stiam ca raspunsul acestei intrebari este de la sine inteles. Daca nu as fi acceptat dadeam cu piciorul unei sanse mari. Si totusi...am vazut Bucurestiul inainte de Revelion...si nu mi-a placut ce am vazut. Dar nu...nu pot da cu piciorul unei sanse doar pentru ca eu am etichetat orasul asta ca fiind mult prea mecanic pentru gusturile mele. Acum nu mai conteaza, trebuie sa raspund.
- Imi va face o deosebita placere sa stau in capitala o luna...de fapt, cat considerati ca este necesar.

Otopeni. Singura. Trec cu privirea in jurul meu si ma opresc asupra calatorilor care au fost cu mine in avion. Toti sunt singuri si foarte seriosi, in afara de un grup de tineri ce fac stand-up comedy. Ei sunt veseli. Lor le-a mers bine aseara la spectacol. Am fost si eu. Zambesc si imi amintesc ca trebuie sa imi anunt prietenii ca am calatorit cu ei in avion. Imi amintesc ce urmeaza sa fac dupa ce am intrat in aeroport. Urmaresc grupul vesel, ei ma vor conduce involutar la banda care ruleaza bagajele. Dupa ce mi-am reperat geanta stiam ca trebuie sa ies. Orasul era pentru mine ca un furnicar in care evitam sa intru. Peretii aeroportului ma ocroteau de zgomotul orasului. Stiam ca nu pot amana momentul pentru mult timp si totusi, inainte sa ies mai trec o data cu privirea aeroportul ... m-as intoarce!
Imi amintesc ca mi-am propus niste scopuri, de asemenea motivele pentru care sunt aici. Pot sa ma mulez si eu dupa ei timp de o luna. Temerea mea e sa nu ma schimbe prea mult si sa uit sa imi parasesc mulajul in acelasi aeroport care acum ma protejeaza cu peretii lui de tot ce inseamna acest oras.
Trag adanc aer in piept si ies. Un vant rece m-a intampinat si parca m-a trezit din amorteala. Bataia vantului o asemui  cu doua palme trase peste fata spunandu-mi: "Trezeste-te naivo, aici nu e timp de visat. Intra in hora cu restul sau vei fii calcata in picioare!". Trebuie sa gasesc autobuzul care ma va duce in centrul furnicarului. Acolo stiu ca sunt salvata macar pe ziua de azi pentru ca acolo e Dilia. Ea ma intelege si ma cunoaste. Ea ma poate proteja pe restul zilei de azi.
Nu vreau sa ma mai uit in jur, azi e suficient sa privesc grupul de comedianti. Ei sunt parca din alta lume, una care stie sa zambeasca des. Ei sunt amabili, ma ajuta cu bagajul si compostatul biletului. De acum nu ma mai tem, ei imi aduc zambetul pe buze si idee revederii cu Dilia ma ocroteste de toate celelalte priviri reci din autobuz. Ma imbarbatez si imi spun in gand: "E doar o luna de zile. Dupa, voi redeveni Eu!"

Blestemul flacarii violet

Trebuie sa fiu in ton cu ultimele stiri care rascolesc Romania si bineinteles ca ultima "duma" de la Bucuresti vizeaza chiar clasa politica. Dupa dezbaterea lui Basescu cu Geoana, dinaintea turului II al alegerilor prezidentiale, Viorel Hrebenciuc a explicat ca succesul lui Traian Basescu are o explicatie ezoterica si ca de fapt acesta a "castigat" dezbaterea datorita faptului ca era joi si ca purta violet. Deasemenea PSD-istul declara cum mai toti cei din PD-L purtau cravate sau pulovere violet. Nu prea s-a dat importanta pe atunci acestei declaratii, poate chiar mai mult s-a discutat despre prea cunoscutul "pixel albastru". Dar cine continua sa ma surprinda nu este Hrebe senior, ci Mircea Geoana sau mai bine zis "Am castigat! Am castigat! Am castigat!". Se pare ca viitorul lui Geoana la conducerea PSD este pecetluit de anuntarea reintoarcerii (mai ceva ca Matrix Reloaded) unui alt om politic prea cunoscut de toti si anume Adrian Nastase, aka. mostenitorul matusii Tamara. Probabil s-a trezit batranelul ca odata ce astia tot il cheama la procese si procese si nu se poate bucura de averea dobandita in urma faimoasei mosteniri, mai bine se intoarce in politica sa mai curete si el vreo cateva buzunare ale romanilor. Vorba tatalui unui amic: "Voi ziceti ca Romania e o tara saraca. Eu nu sunt de aceiasi parere, daca de 20 de ani s-a tot furat din ea si inca mai are ce sa se fure. " Revenind la politicienii nostrii, sotia lui Mircea Geoana, care tin sa subliniez, este Presedintele Crucii Rosii, a declarat cum ca sotul ei ar fi ratat dezbaterea pentru ca era prea mare incarcarea energetica care venea din partea PD-L si ca nici ea nu a avut parte de energie in acea joi (probabil si-a irosit-o cand se ruja in public), tocmai de aceea actualul presedinte a avut atata succes (sau "succesuri" daca ii parafrazam fiica) fiindca acesta purta cravata violet si sa nu uitam ca dezbaterea a avut loc si intr-o joi ... practic TEROARE EZOTERICA.

Eu cred ca politicienii nostri incep sa o ia razna cu totul. Astazi toate grupajele de stiri au avut declaratiile lor privind subiectul acesta. Deasemenea cred ca "Violet" Hrebenciuc ia luat la misto si ei au pus botul. Si daca pana acum imi era mila de Geoana pentru topaielile sale de neuitat din seara alegerilor, acum mi-e mila si mai tare si cred ca ar trebui sa isi faca un control pentru ca nici el, nici D-na Presedinte de la Crucea Rosie (care poate devenii Crucea Violet) nu sunt intregi la cap. Sau sunt? Oare eliminarea lui din fruntea PSD-ului si esecul unei campanii prezidentiale are legatura cu armata lui Basescu de paranormali care au aprins o torta cu flacara violet pura si se roaga zilnic pentru distrugerea lui Geoana? Ei in loc sa se ocupe de Romanica noastra care se zbate ca pestele pe uscat au probleme cu ezoterismul si cu flacara violet?

Eu nu m-am putut abtine sa nu comentez acest fapt, mai ales ca a aparut pana si in Washington Post (acest ziar alaturi de New York Times se afla pe birourile alesilor de la Washington) si multumita excentricitatii politicienilor nostri detinem pe plan international o reclama (care in mod normal ar consta zeci de mii de dolari) ghici cum? GRATIS!!! Si ce mai reclama! D-na Geoana avea dreptate cand se plangea ca Nastase nu lasa politicienii tineri in fata (asa ca sotul ei), eu vin cu o completare ... sotul ei nu mai e tanar de mult timp, insa batranii nostri politicieni, cum dau dovada de idiotenie crunta ar trebui sa isi ia concediu pe viata si sa cheltuiasca banii publici stransi de atatia ani prin tari straine (ca turismul romanesc inca nu e asa de bine dezvoltat). Si cica cei de etnie rroma ne fac noua tara de ras! :))

Vorba lui Cata: "Paine si circ sa fie!"

Closure 2009

Na ca a mai trecut un an! Inca imi pot permite sa zic asta pe un ton destul de pozitiv, se va schimba situatia probabil pe la 40-50 de ani, dar pana atunci tre' sa fac recenzia anului 2009. Lucrurile s-au schimbat mult anul acesta, tot mai mult ma bantuie un vers de-a lui Bitza, "am trei degete pe care-mi numar prietenii in viata", parca tot se subtiaza lista si la mine, nici chiar 3, dar o mana imi e mai mult decat suficienta. Nu stiu daca e chiar un lucru trist, pana la urma cei care ti se dovedesc prieteni adevarati raman alaturi de tine orice ar fi, oricat de enervanta, sacaitoare sau chiar rea as fi fost. In 2009 s-au intamplat multe lucruri, am terminat facultatea si odata cu ea s-au incheiat mai multe capitole din viata mea, am pierdut prieteni dragi mie si odata cu ei au disparut si visele mele de jurnalista de radio, a urmat o vara ingrozitoare si odata cu ea am hotarat sa devin mai pragmatica si sa urmez un master care sa ma ajute ... pe viitor. Am fost si sunt ingrozita de ceea ce am ales, nu pentru ca imi este lene sa invat mai mult, ci pentru ca nu gasesc multe motive pentru care sa ma zbat ... doar idealurile ma imping de la spate.
Acum urmeaza multumirile, ca la Oscar, nu? Familia e pe primul loc in viata fiecaruia, deci si eu multumesc in primul rand familiei pentru ca numai ei stiu prin cate trec ca sa ma suporte (la 22 de ani inca locuiesc cu ai mei, nu cred ca e usor pentru ei), datorita lor sunt cine sunt si unde sunt acum si pentru asta nu o sa ii pot rasplati niciodata. Multumesc Diliei, caci chiar daca nu ne-am vazut deloc anul asta tot cele mai bune prietene am ramas, multumesc pentru toate orele petrecute la telefon dandu-mi sfaturi, calmandu-ma, facandu-ma sa rad si sprijinindu-ma neconditionat in toate porcariile ce-mi treceau prin cap. Multumesc Tinere, caci si tu ai avut ceva de suportat anul asta si tu nu ai scapat asa ieftin ca Dilia cu care am vorbit numai la telefon, multumesc ca ai incredere in mine si mai ales, stiu ca aici vei zambi, multumesc caci cu ajutorul tau, printre altele, m-am lasat de fumat ... un lucru destul de incredibil daca l-am fi discutat acum 6 luni. Multumesc Craca, caci anul asta am fost mai apropiate ca niciodata, inclusiv la locuinta :). Multumesc Clayderman, ca mi-ai facut sambetele mai vesele cu iesirile noastre deja facute o traditie. Multumesc Camieliei si Sarbului, pentru tot ... pentru ca alaturi de voi ma pot plange cat de mult imi lipseste Tibi, pentru ca si voua va lipseste la fel de mult, pentru ca noi avem o istorie in spate si noi ne intelegem reciproc. Multumesc Copilule, ca ma suporti asa certareata cum sunt cu tine deseori. Si din pacate pentru mine lista se cam incheie aici, s-a mai scurtat fata de anul trecut cum am spus si la inceputul acestei postari.
Sunt tare optimista cand ma gandesc la 2010, trebuie sa vezi partea plina a paharului tot timpul, nu?
La anu' si la multi ani!!!

In gura lu' Andreea Raicu

I-am provocat o incrancenare d-rei Raicu si sunt tare mandra de asta. Sa incep cu povestirea. Ieri am avut o zi mai proasta. Ma suna Dilia de la lucru si imi zice ce citeste ea intr-un ziar distribuit gratuit prin Bucuresti: Raicu se bucura de sarbatorile astea in noua ei casa. Bineinteles ca radem, ne bucuram pentru ea si trecem la ale noastre. Tot cu Dilia, numai ca spre seara cand deja starea mea emotionala era total negativa, intram pe blogul Andreei si citim cum critica ea lumea care nu stie sa traiasca clipa si cum suntem toti niste frustrati, nu ne mai satisfac lucrurile pe care le detinem si vrem tot timpul mai mult (daca doriti sa cititi toata postarea Megastarului dati click aici http://www.andreearaicu.ro/?p=839). Cum eram ciufuta la maximum, m-am hotarat sa ii daram putin lumea roz a domnisoarei si sa ii explic cum la altii e neagra. Cum da ea postari optimiste, nerealiste si practic visatoare, cum ne explica ea aproape telenovelistica existenta umana bla bla bla. Daca nu eram asa nervoasa mai ca adormeam. Nu am fost singura care i-a atras atentia Megastarului ca nu peste tot e ca la ea si ca ar trebui sa se puna in locul unui cersetor sa vedem daca mai doreste sa traiasca clipa asa cum explica in postarea ei (click aici daca vreti sa cititi "urarile mele" pentru domnisoara Raicu http://www.andreearaicu.ro/?p=839#comment-17555, ma gasiti cu numele meu, Adina), dar se pare ca eu am enervat-o cel mai tare de s-a ostenit vedeta sa posteze un replay (click aici http://www.andreearaicu.ro/?p=839#comment-17621) la ce am zis eu si intr-un cuvant sa se faca "inutila" singura (caci m-a asigurat ca cele 5 minute pe care le-am irosit cu postarea sunt inutile). Chiar daca mi-a dat tot lectii de moralitate si limbajul ca din basme nu a disparut, sincer sunt mandra ca i-am provocat aparitia unui rid Andreei Raicu. Ar fi cazul ca domnisoara sa ne scuteasca de impresiile ei, eu oricum accidental am dat peste blogul ei si asta nu se va mai repeta! Un scurt mesaj, de la o anonima practic, doamnisoarei Andreea: mai lasa-ne cu optimismul tau si du-te unde vezi tu cu ochii aia incercanati, Megastarule!

STUDIU DESPRE TINE - 3 zile

Nu m-am putut abtine sa nu postez un scurt fragment, care mi-a placut foarte mult, dintr-o carte.

" Locuiesc vis-à-vis. Te vad in fiecare dimineata gol cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce ai urmarit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea singur ca sa iti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nicio masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine. Atat de rau de fapt. "

Foarte tare, nu?